Jerry W. McDaniel - Un Artist American Heterogen

Publicat pe Omnigraphies de Ileana Costea pe 22 Septembrie 2010

Introducere

Interviu de Ileana Costea, Profesor la Universitatea de Stat din California, Northridge (CSUN)
Ileana Costea, Profesor Universitar in Los Angles, California, sta de vorba cu Jerry W. McDaniel, un artist din New York, care in prezent locuieste in California. Jerry si-a prezentat lucrarile in numeroase expozitii solo si de group si are lucrari originale in mlte colectii inclusiv la Muzeul Metropolitan de Arta din New York, MMOFA, la Smithsonian, Washington, Dc, in Colectia de Arta a Fortelor Aeriene ale Statelor Unite, ca si in colectii private in SUA si Europa.

Lucrarile Dl-ui. McDaniel au fost publicate in numeroase carti, incluzand volumele “Ilustratorii in America” (“The Illustrator in America”) si “Simboluri si Imagini” (“Icons and Images”). In 1971 Jerry a fost unul din membrii fondatori ai Facultatii de Design pentru Reclama, la Institutul de Technologie pentru Moda, facand parte din Universitatea Statului New York - SUNY (Advertising Design Department, Fashion Institute of Technology FIT/SUNY), in New York, statul New York. Jerry a fost membru al Societatii Ilustratorilor din New York - The New York Society of Illustrators (IS), a Desginerilor pentru TV - Broadcast Designers Association (BDA), a Institutului American de Grafica si Design - The American Institute of graphic Design (AIGA), si a Uniunii Artistilor Plastici - Graphic Artist Guild (GAG).

Recent Dl. McDaniel a facut designul Invitatiei si Copertii Catalogului pentru expozitia SalonARTIS2010 care se va tine intre 2-16 Octombrie, 2010 la Centrul Cultural de Arte Vizuale “Galeria Artelor”, Bucuresti, Romania.Dl. McDaniel este unul dintre Invitatii de Onoare a acestui eveniment, si va prezenta in expozitie doua din picturile sale: “Turnul Eiffel Pretutindeni” si “Amsterdam la 4 dimineata”. (www.jerrywmcdanielstudios.com/SalonARTIS2010)

In acest interviu Dl. McDaniel vorbeste despre arta dansului si cum a ajuns sa cunoasca arta si cultura romana.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Interviu cu artistul heterogen american Jerry W. McDaniel

de Ileana Costea, Profesor la Universitatea de Stat din California, Northridge (CSUN)
21 Septembrie, 2010, Los Angeles, California

 IC: Stiu ca ati facut designul pentru invitatia la expozitia SalonARTIS2010 ce va avea loc intre 2-16 Octombrie la Bucuresti, la Centrul de Arte Vizuale “Caminul Artei”. Inteleg ca acelasi design va fii pus si pe coperta catalogului expozitiei. Cum de sunteti cel care a facut acest design?
 JWMcD:In cariera mea artistica am creat multe coperti de carti. Intai, Pat Smythe, Directoarea Artistica a cunoscutei edituri tehnice americane Prentice Hall, Sectia Manuale pentru Invatamant m-a angajat. Apoi am facut pentru editura Simon Schuster Carti de Buzunar (Pocket Books) copertile unei intregi colectii de romane despre Vestului Salbatic scrise de Zane Gray. Am lucrat pentru sase editori diferiti ale cartilor lui S.S> Van Dine, devenit celebru prin serialul de televiziune din anii 20-30. M-a atras idea ca SalonARTIS2010 este o expozitite care se inspira din cele pe care le organizeaza Asociatia Franceza “Linie si Culoare” – “Ligne et Couleur”. Esenta artei mele este linia, forma, textura, si, bine inteles, culoare. 

IC: Spuneti-mi mai multe pe acest subiect.
JWMcD: Da, toti ce vad picturile mele observa ca ceea ce iese in evidenta este “culoarea”. Am invatat despre “culoare” de la Maestrul Joseph Canzani, profesorul meu de arta, Decanul si mai apoi Presedintele Facultatii de Arta si Design din Columbus, Ohio, Columbus College of Art and Design (CCAD) [http://www.ccad.edu]. Canzani a accentuat in permanenta importanta culorii in pictura. Un impact puternic asupra mea in ceea ce priveste culoarea a fost arta lui Van Gogh. Acesta a fost pentru mine primul artist european cu care “m-am intalnit”. O mare retrospectiva Van Gogh, a avut loc in orasul Toledo, din Statul Ohio, asezat la 143 mile (cam 230 km) de Columbus unde studiam eu. Canzani a pus toata facultatea de arta intr-un autobuz si ne-a dus sa vedem expozitia ca sa invatam de la maestru. Acea expozitie a avut un puternic efect asupra mea. Ani de zile dupa aceea am pictat in stilul lui Van Gogh, intr-atata incat intr-o zi Canzani m-a criticat in fata colegilor ca il copiez pe maestru, si asta m-a determinat sa ma detasez si sa lucrez in propriul meu stil de culoare. Am studiat si cu Angelo Savelli (www.angelosavelli.it/en) si Henry Pearson [http://en.wikipedia.org/wiki/Henry_C._Pearson] la Noua Scoala de Cercetare Sociala (The New School for Social Research) la New York. Iar in ceea ce priveste conectia dintre mine si asociatia “Linie si Culoare” este ca totdeauna incerc sa lucrez in stilul ordinii lui Mondrian: marginile formelor geometrice sa fie aliniate una cu alta, sa existe tangente, sa fie ordine in imaginea pictata. Odata ce exista ordine, apoi poti sa aplici o “invartitura”.

 IC: Ce va apropie de Romania?
JWMcD: Totul a inceput cand am fost rugat sa fac niste picturi inspirate de poeziile lui Lucian Blaga, cand dumneata, Dna. Ileana Costea, ai invitat-o pe artista bucuresteana Lidia Lazu sa dea niste recitale in California, in 2008. Ca artist american, cu regret trebuie sa recunosc, ca nu stiam nimic despre acest poet roman. AM citit poeziile lui Blaga intr-o traducere foarte reusita de Adrian Sahlean. Am cerut apoi unei prietene romance din Los Angeles sa-mi arate arta din Romania. Am rasfoit cateva carti de arta populara romaneasca, de imagini din Maramures. M-am uitat la niste volume de arta romaneasca.Am simtit o atractie speciala pentru picturile lui Tuculescu: culorile si ordinea din compozitiile lui. Pentru propria mea placere am facut cateva schite inspirate dupa Tuculescu. In mod ciudat sunt in alb negru, n-am ajuns sa le colorez. In Mai 2008 I facut mai multe picturi bazate pe poeziile lui Blaga pe care urma sa le recite Dna. Lidia Lazu si care au fost puse ca fundal de scena pentru spectacolele date de dansa. Poate intr-o zi voi incerca sa public aceste picturi inspirate din Blaga intr-o carte acompaniata de cintecele in triluri ale Lidiei. Spectacolele ei nu sunt doar o simpla recitare de poezii. Ea se misca intr-un fel de dans ritmic si canta, scotand niste triluri ca de privighetoare pe care le improvizeaza. Lidia canta ceea ce imi place sa numesc “Jazz romanesc.” Apoi am folosit motivul sculpturii de lemn de pe cunoscutele porti din Maramures intr-o pictura pe care am facut-o pentru un cuplu roman stabilt la Paris, Cristina si Adrian Topala, cu ocazia casatoriei fiicei lor, Alina, cu Jason, un tanar american din statul Nebraska. N-am fost in Maramures, dar am avut ocazia sa vad o sculptura-poarta maramuresana aurita facuta de Mircea Cantor la scara 1:1 intr-o expozitie anuala de arta la Paris in uriasul hol al cladirii Marele Palat (Grand Palais).

 IC: Tuculescu este singurul artist cunoscut roman despre care stiti?
JWMcD: Nu. Imi sunt cunoscute si operle lui Constantin Brancusi si Nicolae Grigorescu. Brancusi apare in aproape toate volumele de arta publicate in engleza. Doua sculpturi Pasarea Paradisului de Brancusi sunt in Los Angeles una la muzeul judetean LACMA (Los Angeles County Museum of Art) si alta la muzeul Northon Simon, muzeul californian care imi place cel mai mult. Am vazut o sculpturi de Brancusi si la Muzeul de Arta Moderna din San Francisco, vara asta, si la noul Centru Pompidu deschis in mai anul acesta in orasul Metz, Franta. La Metz Brancusi era prezent cu o sculptura, mai multe desene, un tablou si cateva fotografii luate in atelierul lui din Paris. Am avut ocazia sa vizitez casa de la Campina unde a trait  Nicolae Grigorescu. Pictorul acesta este un artist prea clasic pentru gustul meu. Imi place in mod special arta moderna. La Brancusi apreciez felul in care simplifica formele, capteaza esenta si iti sugereaza mai mult decat face reprezentari realiste. 

IC: Am impresia ca va place Europa. Si totusi sunteti foarte American.
JWMcD: Cu cat cunosc mai multi europeni, cu atat imi dau seama cat de American sunt in fond. Stiu ca sunt, caci imi place sa mananc hamburger si sandwichuri cu cremwursti ‘hot dog’, imi trebuie cuburi de ghiata in paharul de whisky (si nu ti se dau in zborurile Tarom, nici in barurile din Germania …). O prietena de-a mea romanca, Smaranda Schaechtele, care lucreaza in domeniul graficii de moda la Dusseldorf, mi-a spus, cand ma intalnit-o prima data, cu cativa ani in urma: Cand te aud vorbind, Jerry, am impresia ca ma uit la un film American. Abia atunci am realizat cat de mult este american-neaos acentul meu si felul meu de a ma comporta, de a ma exprima. 

 IC: Daca ar fii sa spuneti in cateva cuvinte care este “legatura” dumneavoastra cu Europa, ce mi-ati spune?
 JWMcD: Inatai ca am fost casatorit multi ani cu o europeanca, Renata, prima mea sotie si mama celor doi copii ai mei. Renata a fost Miss. Berlin. Ne-am intalnit la New York si de la ea am invatat cum sa ma imbrac. Ea imi cumpara hainele. Am dat copiilor nostri nume europene : fata noastra care nu mai traieste, Saskia, poarta numele primei sotii a lui Rembrand, iar fiului nostru i-am datnumele de Teja (a se citi cu “i” Teia), ultimul rege al Ostrogotilor. Teja este scriitor, regizor de piese si filme in Australia. In ultimul timp imi petrec verile in Franta. Atelierul meu la Paris se afla in cartierul Montparnasse. Stiu ca poate va va face sa zambiti, pentru ca va veti gandi ca defapt multi artisiti si personalitati literare au locuit acolo, ca de exemplu Heminguay. Si Brancusi a locuit si lucrat acolo.In cazul meu a fost o intamplare sa gasesc un atelier in acest cartier. Verile am resedinta de baza la Paris, dar imi petrec si timp la casa bunei mele prietene Brigitte Fontaine in Nimes. Calatoresc prin zona Provence, admir campurile de lavanda, ruinele romane, Arenele, Arcurile de Triumf, Apeductele. De fiecare data cand ma duc acolo ii fac o vizita vice-primarului dintr-un mic sat, Aigues Vives (Ape Vii)  de langa cunoscutul orasel turistic Aigues Mortes (Ape Moarte) Bane Georgescu, si sotiei lui, Mugura. Nu-mi pot opri mirarea sa vad un roman devenit primar in Franta. Imi place sa calatoresc si in regiunea Bretania sa merg la pescuit in Marea Mediterana ca localnicii. Ies in mare cu prietenul meu Claude Danoffre. Mancarea in Franta este o delectare si a petrece cu francezii e chiar ceva. Anul asta m-am nimerit la familia Danoffre in satul Plouah chiar cand fiul lor Vincent isi sarbatorea cei 35 ani.Putini dintre musafiri vorbeau engleza. Dar sa observ bucuria cu care traiesc (joie de vivre” a fost o experienta foarte placuta. Aceeasi impresie mi-o fac si prietenii mei romani. Stiu sa se bucure de viata. Fiind o persoana pentru care impactul vizual este modul cel mai important de comunicare, nu ma deranjeza sa fiu printre persoane care nu cunosc limba mea. Ma uit la filme frantuzesti sau japoneze in limba respectiva cu placere. Franta inteleasa si vazuta « pe nevorbite » este frumoasa : omul trecand pe langa tine pe bicicleta si purtand traditionala paine baguette, vapoarele mari zacand pe fundul mocirlos la flux jos in Bretania, movul campurilor de lavanda in regiunea Provence, lumea zgomotoasa ce se aduna sub fereastra atelierului meu la Cafeneaua Regelui (Caffe du Roy) si numeroasele mici magazine alimentare de pe strada mea in Montparnasse. Forma, culoare, picturi vii.

 IC: Mi-ati spus ca pe masura ce intalniti si cunoasteti europeni cu atat mai mult realizati cat de american sunteti ca personalitate, comportament, tipic american. Totusi se pare ca aveti multi prieteni europeni in Los Angeles, si ca va simtiti apropiat de romani ce traiesc in Statele Unite. Cum se face ?
 JWMcD: Ei sunt emigranti. Au venit dintr-o tara mica sa se stabileasca in “America, America (cum spune titul filmului lui Elia Kazan”, in tara oportunitatilor, ceea ce defapt nu mai corespunde cu realitatea daca ne gandim la criza economica prin care trecem acum. Au multe sperante, perseverenta, si multi reusesc in viata si profesional. Ca si ei la randul meu am venit “de nici unde” de pe o ferma din statul Ohio, unde m-am nascut. Am plecat de acolo spre “marele oras”, New York, unde mi-am conturat cariera.Ca si acesti emigranti nu cunosteam pe nimeni cand am ajuns la New York, eram sarac, a trebuit sa ma lupt cu existenta, am avut mari sperante si multa perseverenta. Daca nu ar fii fost profesoara mea de arta la liceul din oraselul Logan care sa-mi ia tolba cu desene si sa ma inscrie la un concurs pentru o bursa pe care o oferea Facultatea de Arta si Design din Columbus (CCAD) probabil astazi as fii fost sofer de camion (ca sa folosesc expresia cu conotatia foarte negativa pe care o are din pacate expresia “sofer de camion” =  “truck driver” in engleza americana) in locul meu de bastina din Ohio. Gras, delasat, fara nici o educatie, si tinindu-ma de petreceri cu baietii din sat infundandu-ma ca ei cu caldari uriase de inghetata, asa cum le-am gasit pe niste rude de ale mele can am fost sa vizitez mormintele parintilor mei in satul Asbury din Judetul Hocking, statul Ohio, anul trecut. 

 IC: Vorbiti-mi putin despre arta dumneavoastra.
 JWMcD: Multi ani am fost profesor de arta la FIT, o facultate de arta si design ce facea parte din sistemul SUNY al universitatilor statului New York. Am pictat toti cei 40 ani cat am fost in invatamant, dar ca o activitate extracuriculara. Eram prea ocupat sa predau, sa conduc ca sef de departament grupul nostru,si ca sa aduc painea pe masa pentru familia mea. Am facut multe lucrari in domeniul artei de reclama: pentru cunoscuta linie aeriana Pan American timp in care grafica mea a fost prezentata 52 de saptamani pe o pagina intreaga de ziar in cotidianul cel mai important din Statele Unite, New York Times-ul. Am creat arta pentru campania de reclama pentru America de Sud si Peninsula Iberica pentru piata companiei Philip Morris. Pictura este a doua mea profesie. Cateva din piesele mele sunt la Institutul Smithsonian din Washington, DC, la Muzeul Metropolitan de Bele Arte din New York, la Pentagon, si mai am cateva si in colectia de arta a Fortelor Armate ale Statelor Unite. Cu ocazia lansarii navei Appolo 11, statia de televiziune NBC a ales cateva picturi pentru a imple spatiile intre fazele lansarii cu imagini pe teme spatiale in cadrul emisiunii lor “Specatcolul de Azi” (Today Show). Aceasta emisiune este un program foarte apreciat si astazi.NBC-ul a selectionat cinci picturi una dintre ele fiind lucrarea mea “In Zorii Zilei”, 1969, http://www.afapo.hq.af.mil/Presentation/Common/artistsdetail.cfm?Letter=M&value=415 . Cu aceasta ocazie pictura asta a mea a fost aratata timp de 52 minute pe ecran, la o ora de audienta intensa. Philip Morris cauta un artist care sa se priceapa la tenis ca sa lucreze cu cunoscutul tenisman spaniol Manola Santana. Pe atunci eram campion de tenis la New York in MCAA. Am fost angajat de Elizabeth Buston. Am inceput cu lucrari pe tema tenisului, si am continuat cu alte sporturi, cum ar fii cursele de cai si de masini. Aceasta relatie cu Philip Morris a durat 25 de ani. Una dintre picturile de success facute de mine a fost cea pentru comemorarea campionului de curse de masini, Jochen Rindit, pentru care s-a facut un film. Campionul a murit intr-un accident inainte de terminarea sezonului de curse. Totusi, cum el acumulase cele mai multe puncte, el a fost acela care a castigat premul Grand Prix post-mortem. Aceasta pictura a fost publicata in 1972 in volumul anual al Societatii Ilustratorilor din America. 

 IC: Cum stiti femeii nu-i place sa-si divulge varsta nimanui. Si cum sunt femeie, ma jenez sa va intreb cati ani aveti.
 JWMcD: Nici o problema. Am 25 ani. Recent am facut o pictura pentru sotii Beatrice si Michel Brenneur din Grenoble, Franta, ea judecator si el fost pilot Air France. Sarbatoreau cei 100 de ani ai lor, ziua lui de nastere de 75 ani, si aniversarea lor pentru cei 25 ani de casatorie. In lucrarile mele folosesc adesea elemente tipografice, dupa cum se poate vedea si din desginul pe care l-am facut pentru invitatia expozitiei SalonARTIS2010. In pictura pentru familia Brenneur baza tabloului este calculul 25+75=2010 in care am folosit culorile steagului francez in locul semnului egal. Vedeti dar ingeniozitatea calculelor in stil frantuzesc. Am 25 de ani daca scadeti varsta mea din numarul 100. Vreau sa cred ca sunt tanar. Am fost foarte placut impresionat nu de mult cand poetesa scriitoare Lucia Olaru Nenati, intr-un comentariu pe care l-a facut pentru Cartea de Oaspeti de pe website-ul meu a spus ca o tinerete incapatanata in arta mea lucreaza la mine importiva ceasului biologic si ma face ca eu, ca artist sa nu pot fii plasat in nici o generatie anume. 

 IC: M-am uitat la sit-ul dumneavoastra pe Internet (www.jerrywmcdanielstudios.com) si am m-a intrigat termenul pe care il folositi pentru a va caracteriza ca artist heterogen.
 JWMcD: Consider ca termenul heterogen reprezinta cel mai bine spectrum-ul larg al operei mele: pictez in multe stiluir si mi s-a parut ca a ma numi eclectic ar fii avut o conotatie negativa.

 IC: In afara tenisului care va pasioneaza, a picturii, ce altceva va place mult?
 JWMcD: Jazz-ul, jazz-ul clasic. 

 IC: Veti prezenta doua lucrari la SalonARTIS2010.
 JWMcD: Da, prezint doua lucrari recente, care sunt intru-catva mai in stil impresionist decat lucrarile mele anterioare: Turnul Eiffel si Ora 4 dimineata in Amsterdam. Daca te afli in Roma trebuie sa te comporti ca romanii. Timpul pe care mi-l petrec in ultimii ani in Europa m-a inspirat sa lucrez in stil mai putin abstract: scene nocturne, scene pariziene, si da, bine cunoscutul simbol al Parisului, Turnul Eiffel pe care il poti vedea de peste tot, la fiecare colt de strada in cartierul 15 (15eme Arrondissement) unde am atelierul. Cand iti apare mare, cand mic,cand de foarte aproape, cand de departe, cand te copleseste cu uriasul picior al unui arc chiar langa tine, cand il vezi doar ca un minuscul mot in varful unei cladiri. Nu voi uita nicodata fascinatia care m-a cuprins intr-o seara, calatorind intr-un autobuz de ora, si cand am vazut Turnul Eiffel efectiv la fiecare  minute in timpul intregii rute din centru pana acasa. Vara asta am facut 4 picturi pentru o carte numita “Turnul Eiffel Pretutindeni” care se va vinde in scopul de a strange fonduri pentru cunoscuta asociatie ne-guvernamentala care ajuta copiii orfani, DASS. Picturile mele vor apare in volumul II. Cartea contine numai picturi si desene care reprezinta Turnul Eiffel avand ca autori artisti celebrii, desenatori de desene animate, creatori de timbre, ca si personalitati din diverseprofesii, ca doctori, avocati, oameni politici, si copii. Cartea reprezinta un vis implinit pentru Michel Lederriere, un filatelist, care a crescut intr-un orfelinat si care venind cu scoala la Paris si neavand bani pentru biletul de a urca pe varful turnului. De la poalele turnului baiatul si-a imaginat ce ar vedea de sus detot. Aceasta intamplare din vaia lui l-a facut sa venereze Turnul Eiffel care azi, pentru co-cetatenii mei americani reprezinta simbolul Parisului. Personal am creat o intreaga serie de picturi pe tema Turnului Eiffel, one dintre ele fiind expusa la SalonARTIS2010. 

  IC: V-am spus ca acest interviu va fii publicat pe revista culturala on-line Omnigraphies, creata de arhitecta-pictorita Marina Nicolaev. Ce credeti despre site-ul Omnigraphies?
  JWMcD: Arhitectii sunt artisti care in fond creaza obiecte de arta pentru a rezolva o functie utila.Ca si ei, multi ani din viata mea, in profesia mea de artist de reclame,am creat arta bazata pe specificatiile si cerintele clientului si raspunzand unui tel. Din pacate nu pot citi articolele de pe revista de pe Internet a Marinei Nicolaev, caci nu inteleg nici romana, nici franceza. Dar imi place sit-ul creat de Marina pentru ca prezinta arta de foarte buna calitate.

 IC: Bun, nu vorbiti limba romana, dar stiti totusi cateva cuvinte?
 JWMcD: Din pacate nu stiu decat un singur cuvant: Noroc. Mi-as dori sa il folosesc pentru a-i ura Marinei, Noroc cu expozitia SalonARTIS2010 pe care o organizeaza in Octombrie. Totusi noroc-ul este strict bazat pe soarta.Deci prefer sa folosesc un cuvant englezesc care inteleg ca exista si in limba romana, SUCCES. A dori cuiva succes este mai potrivit pentru activitati in domeniul artei caci pentru ca acesta se obtine prin talent dar si multa munca si perseverenta. Profit de aceasta ocazie pentru a ura Marinei Nicolaev Mult succes.